am libertatea să iubesc o floare
o carte un câmp ori un țânc
viața prea scurtă
fruntea-n mocirlă ori rouă
ghemul contorsionat al inimii lui
pieptul meu fără scut
pe drumul împânzit de făpturi
sub cerul albastru fecund văd
împreunate tâmple de bărbați și femei
cât de tereștri îmi spun
cum din toate cu ce am mai bun
nu mai conjur luminișuri
îmbătându-mă la puterea mugurilor
răzbătuți de torentele verzi
nici nu e timp în prea multe să crezi
nici să mai fugi de sub bolțile reci
spre-un mănunchi vaporos de livezi