A negru, E alb, I roșu, U verde, O de-azur,
Latentele obîrșii vi le voi spune-odată:
A – golf de umbră, chingă păroasă-ntunecată
A muștelor lipite de-un hoit, jur împrejur;

E – corturi, aburi candizi, umbelă-nfiorată,
Regi albi, ghețari ca lăncii trufașe, de-oțel pur;
I – purpuri, sînge, rîsul unei frumoase guri
Cuprinsă de mînie, sau de căință beată;

U – cicluri, frămîntare a verzilor talazuri,
Adîncă pace-a turmei ce paște pe islazuri
Și-a urmelor săpate pe frunți de alchimie;

O – trîmbiță supremă cu țipătul ciudat,
Tăceri pe care Îngeri și Aștri le străbat
– Omega, rază-n Ochii Săi, pururi viorie!