agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-24 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Să mai păstrăm pe frunți o nerăbdarea mea
luciul de seceră al încruntării ziua mulatră s-a culcat pe lespezi o liniște răzbate de dincolo de porți în ochiul calului a tresărit un corb iată cortegiul zestrea lui de alveole sub blănile de urs fiecare își poartă cele trei trupuri sintaxa rugului și amintirea ceremonială a uitării ziarul s-a îngălbenit pe râșnița de piatră trei aripi pentru fiecare și complicata lor mecanică nomadă când agitându-și coama ca pe-o coaliție a consimțirilor un arbore ne inventariază glasul orbita unui zâmbet mâncat de aqua-forte inaugurează ora iubirii exemplare pe litera claviculei se prăbușește cerul vegetal cum să transform balansul obscurului genunchi în cumpănă severă a celorlalte gesturi un zar cu toate fețele egale rostogolește numere în palma jucătorului o șoapta mea fecundă încetinirea mea limbă de lut și coapsă a cenușei tăcerea își dezleagă fântânile retrase aud cu degetele și cu cerul gurii o claritate densă pleoapa unui semn ochii de seară își refac pupila mari monumente cad în somnolența lor fanatică tu rezemată de copac încearcă să păstrezi mărul pe cap eroarea săgeata prevăzută nici o primejdie nu mai amenință aceste câmpuri vânatul s-a ascuns în glezna vânătorului și eu cu gura plină de alice cu nara ninsă de o veche împietrire neocrotit de nici o neîncredere de nici o spaimă cu dinții pieptenului sap exilul unui nume pe clopot în bătaia lui egală rămână deci polenul meu justițiar pe scoarța stearpă a cuvintelor în adierea lor căruntă uitat coclit de ploi printre legume la domiciliul fulgerului profesional o înmulțire lentă pulverizează sensul și pentru că vorbim despre aceasta grumazul tău și bustul readuc penumbre de prestigiu datoare șerpilor și discobol cu sâni arunci departe ca pe un miracol inutil umbrela de ecouri și cuferele proporționale pentru un somn aproape confluent sfătuitoare maniacă neliniștea ne-a părăsit pentru un bal tăcut cu masca ei de fân lipită pe obraji (mâine oricum ai să-ți reiei călătoria peste câmp în aclamațiile verzi ale lăcustei) lampa uitată la fereastră ne umezește umbra furca se răsucește singură spre întuneric ceara călduță a sărutului ne apără poate că iarba amețită de amintirea unor vechi înecuri ne-ascultă respirația ca pe un stol de pești
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate