Prins între patru pereți, reci.
Uitat de lume și de frumuseți.
Stau numărându-mi pe degete,
Ale mele vechi suflete,
Având la mine trei amulete,
Punându-le etichete.
Prins între patru pereți, reci.
Uitat și de tine, tu palmele-ți freci,
De stalactitele dorințelor-tristeți.
Mă-nveți cu tandrețe, acuratețe,
Cum să-mi măsor timpul, anotimpul,
Cu a ta clepsidră, plină cu fulgi și stele.
Mă-mbeți cu al tău pahar de băutură,
Cu o culoare de purpură,
Amestecat cu lacrimi și ură
Pe care-l beau dintr-o-nghițitură.
Îl beau, devenind o caricatură,
Plecând într-o aventură,
Având la mine, poza ta ca armură.