Firesc ar fi să mor odată...,
Lăsând în urma mea doar scrum,
Vărsând cea mai rămas în călimară,
Pe coala de hârtie, să mă prefac în fum.

Firesc ar fi ca focul să se-ntindă,
Să ard pământul tot cu el
Și-apoi să ar prin oase calcinate,
Cu inima turnată-n lamă lată de oțel.