Motto
Viața nu-i doar cea pe care ai trăit-o,
ci mai ales cea pe care ți-o amintești,
ca s-o povestești frumos.
Gabriel Garcia Marquez
Partea I-a
Viața privată(neștiută), a celebrului actor
Ștefan Iordache, înainte de celebritate.
Remember'59
Pe-atunci erai un licean
Un absolvent necunoscut,
La sfârșitu- acelui an
Eu ți-am adus primul salut.

Ai calități pentru vecie:
Carismă, mimică și fler,
Multă substanță cenușie
Și demnitate pân'la cer.

Deși erai primu-n careu
Nu aveai deloc tupeu,
N-aveai bani de o berică,
Nici de film cu o gagică.

Te iubea o doamnă colonel
Care, din ce-i lăsase el,
Îți scotea mereu din ladă
Aur vechi de altădată.

Te învăța ca să trăiești,
Te învăța să cheltuiești.

Tu i-ai spus la întâmplare
O maximă la pătrat,
Dragostea nu-i de vânzare
Nu e nici de cumpărat.

O șefă de tribunal
Nu te-a dus deloc cu vorba,
S-a ferit ea de scandal
N-a făcut amor cu roba.

Ai iubit și-o farmacistă
Rigidă și fără gât,
Era mare specialistă
În ținutul de urât.

Și-o profă de filozofie,
Sobră, tare austeră,
După ore, măi să fie
Te-a iubit cu manieră.

Asta fuse, măi să fie:
Amor cu filozofie.

Aveai acasă o pisică mică,
Fudulă, cu fițe de pică,
Altora n-a dat semnale
Þie, da... sentimentale.

Șoarecii tăi din casă
Îți zâmbeau fără ocol,
Îți jucau stepul pe masă
C-o măreție de simbol.

Veni pisica să-i mănânce,
Tu i-ai cântat din Figaro,
Ei au trimis-o să se culce
C-au chițăit-o la mișto.

Șoriceii, nu-i mister,
Erau atât de talentați,
Fermecători până la cer
Îl depășeau pe Fred Astaire.

Te adora grivei din curte
Cu un botic inteligent,
El latră vrute și nevrute
Te adora, că ai talent.

Sensibil freamătă-n toți porii
C-o mare plină de tandrețe,
Þi-a cucerit toți spectatorii
Cu ochii lui plini de blândețe.

Se gudura, lumea îl știe,
Cu valuri mari de gingășie,
Avea instincte subțirele
Și nu-i plăceau deloc manele.

Avea bunica o bălaie
Care-o asculta sau ba,
Când îi cântai tu din odaie
Dădea tot laptele din ea.

N-a fost vedetă-n CAP
Tu i-ai creat un viitor,
Asta a fost frumos și e
N-ai dus-o nici la abator.

Erai mare, generos,
Te-ai purtat cu toți frumos,
Ne-ai dat sute de indicii
Te-au iubit toți licuricii.

Partea II-a Jocul cu arta
Evadarea din Calafat la examenul
de actor.

Circumstanțe
Când a-mpărțit umorul D-zeu
Tu erai primul în careu,
Tânăr, frumos și optimist
Te-a născut mama artist.

Erai sărac, nu-i un mister,
Da-n spirit, mare pân'la cer.
Har, demnitate și talent
......mult caracter.....

Când ai plecat din Calafat
Să dai examen de actor,
Lăsași în urma ta, se știe
Valuri mari de simpatie.

Purtai costum ca Charlie Chaplin
Nu din capriciu, fantezie,
O lume-ntreagă asta știe
Din crize mari de sărăcie.

Marea aventură
Examenul de admitere

Ai întâlnit mulți bâlbâiți
.......bine hrăniți......
Dar tu erai în alt careu,
Artist sărac, fără tupeu.

Și în instinctele firești
Aveai emoții omenești.

C-un scurt popas la Cireșica
Și c-o monedă de cinci lei
Þi-a dispărut cu totul frica
Și n-a rămas din ea, nimica.

După o scenă optimistă
Cu mare farmec și scântei,
Tu ai fost ultimul pe listă
Și-ai reflectat că nu-i ok.

Te-ai resemnat într-o privință,
Ai înțeles în consecință
Că asta fuse o greșeală,
Că unde-i lege " e tocmeală" .

Ai înțeles că adevărul
Nu e ceva, ca un deochi.
Lumea îl calcă cu piciorul
Până nu-i intră ei în ochi.

Adevăruri de tocmeală
Zboară ca puiul cu ața,
Că-s bazate pe vrăjeală
Își schimbă repede fața.

Timpul a trecut aiurea,
Că-n patru ani de facultate
N-ai avut vreun ghinion,
Ai fost mereu campion.

Partea III-a
Drum fără întoarcere
Epilog în memoriam 14 Sept. 2008

O veste tristă mă străbate
Primită la televizor,
Că-n trista ta singurătate
Ne-ai spus: adio, tuturor!

Te-ai dus Ștefane dintre vii,
Și ai lăsat în urma ta
Valuri mari de simpatii,
Un gol imens în viața mea.

Mă-mpinge muza nesupusă
Ce n-am chemat-o la apel,
Azi toată lumea este plânsă,
Plâng și dușmanii după el.

Ca tine nicio stea n-a strălucit
În spirit, har și demnitate.
Talentul tău nu a pierit
Și ai rămas mirifica eternitate.

Se scurse timpul la pătrat
Pe nesimțite și agale,
El e dușmanul ce-a-ngropat
Comoara visurilor tale.

Puneți artiști și camarazi ai lui
Care n-ați fost orișicare,
Un gând pios la căpătâiul lui,
Măcar modesta lumânare.

"Căci omul are partea cea nedreaptă
El cântă, suferă, iubește,
Adoarme-apoi și nu se mai deșteaptă
Pe când actorul supraviețuiește".

Voi, șefii mari de la ziare
Ma rog la bunul Dumnezeu,
Iubiți actorii fiecare
Așa cum îi iubesc și eu.

Strofa în ghilimele este parafrazată
după "Bustului meu" a lui G. Topârceanu.