ea era frumoasa ca o primăvară
pielea îi mirosea a nuci verzi
mi-era frică să-i spun la-revedere
și atunci am fugit desculț arzând
urmele pașilor pe care începuseră să crească
vlăstare din trupul mursecat pe seară
în cerul gurii pulsa strigătul îngropat în livadă
nu mai era nimic de ascuns
adunam nuci pentru la iarnă
și ne rugam
să fie cald