Observând meticulos o societate-n declin,
La care mulți așa-ziși creștini se-nchină,
mă alătur celor care la ură nu se-nclină,
și care refuză din răsputeri al lor camuflat venin.

Dezechilibrul ni-l prefac în Ordine Mondială,
Se ascund după bolnavi în fază terminală
pentru a ne atrage pe toți în a lor capcană mortală.
Nu este-ntreg sistemul o amplă armă letală?

Se vorbește neîncetat despre nevoia de progres,
Despre necesitatea urmăririi propriului interes.
De fapt ei reușesc să ne-ndrume către regres,
Către o lume clădită-n grabă cu dezinteres.

Acesta-i motivul pentru care nimic nu mai are valoare,
Nimic nu mai contează atunci când ce-i pur dispare.
Noi trebuie să restabilim echilibrul inițial
Și tot noi avem puterea să schimbăm ceva-n final.