Dă-mi mâna iubito, prin valurile reci
Să naufragiem alături spre țărmul anonim;
Nici eu nu știu, nici tu nu înțelegi,
Unde-i rămasă lumea din care noi venim.

Avântă-ți trupul ud în bezna vieții mele,
Însuflețind speranța, - ce stă să se stingă -
C-un pătimaș sărut sub căzătoare stele,
Lăsându-le mirific să ne ningă.

Sprijină-ți fruntea pe umărul meu,
Și lasă șoapta iubirii să se strecoare
În obositu-mi suflet plebeu,
Ce ți se-nchină smerit la picioare.

Dă-mi mâna iubito prin furtună,
Urgia să ne poarte pe-amândoi
Într-un Paradis cu vegetație nocturnă,
Și-o altă lume să-nceapă cu noi.