Ma lupt cu Frumosul din Mine
Care tot ravneste sa iasa la
Lumina...
Si tot Eu
Il dojenesc...
E devreme...
Frate...
E devreme...
Ascunde-te si mai Adanc...
Si cu mult mai bine...
E prea devreme Iubit-o dreptatea...
Sa nu te stie...
Si sa nu te vada Nimeni...
Mai bine
sa iesi la finele mileniului Trei...
Cand Lumea v-a scapa de Uraciune...
Si toti v-or cauta al tau Nume...
Mai bine...
Ti-e frica ca atunci poate fi prea tarziu...
Fii pe pace...
Doar poeziile mele o stiu...
Ca nici-o data nu e prea Tarziu...
Doar poeziile mele o stiu...
E prea devreme sa admir...
Tei nuci mascate acostate pe un varf de Creanga...
Ce ma lovise in numele Tatalui si a Fiului si a
Sfantului Duh...
Amin...
Cand eu ma furisam spre amintirile mele...
Spre tine...
Si iaras spre tine...
Iubita si scumpa...
Veninul durerilor sufletesti si azi
Imi sugruma
Cararea Zarilor Albastre...
Ce naste cuminte un
Paste...
Atunci cand se vopsesc Oule
In
Rosu...
Si toti taie (gertvesc) totul
fiecare ce
are...
Berbecul , Purcelul,
Iar altii doar
Cucosul...
Cuprins de invidia Lumii...
Ascund
Cu supranaturale eforturi...
Frumosul din Tine...
Iubita si scumpa...
Eiforie!!!
Si trei miscari cu creionul...
Si alba fata a foaiei...
Se cobora semet in andacuri de Viacuri...
Si apar tunuri cu bubuituri de forta stearsa...
Acasa...
Spre casa e drumul tau Speranta...
Doar acolo la poalele dealului mai poti...
Ajunge...
Memeoria oarba in viacuri nu fuge...
Dar suferintele le
Distruge...