agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-31 | | „ Poem de ne-dragoste Închinat unei ființe prea iubite, Atât de iubite Până la ne-iubire: Mi se pare că te iubesc. Oh! Dar, mai nou, Vorbim în păreri?! OK, OK, te iubesc! Știu. Hotărât. Cred... Ce știu? Ce cred? Nu știu să cred în ceva, Nu știam de asta... A scrie poezii de dragoste Este, hotărât (mă repet) Cel mai plicticos și patetic lucru De pe planeta asta. Când omul devine o mămăligă Moale și maleabilă, Rânjind și prostindu-se, Scălâmbăindu-se și făcând Toate acele lucruri ciudate Pentru (chiar, pentru ce, de fapt?) A câștiga atenția cuiva, A învinge, a fi pe val, A-ți dovedi lucruri și valori În care în curând nu vei mai crede Și a face tot posibilul Pentru a-ți câștiga nemurirea Cea de o clipită - O clipită de iubire, de satisfacție, Încununarea a ceea ce ești Sau ce ai vrea să fii, mai exact... Și totuși, se-aruncă-n luptă Arme și armate, Tertipuri și otrăvuri; Se varsă lacrimi, Se suferă, Se moare... Dar, dacă nu te iubesc? Dar dacă doar vreau sa cred În iubire, în tine, uitând totul? Hai să nu vorbim despre viață, Despre dragoste, principii și valori În termeni de afaceri; Hai să ne închipuim că merită Toată această luptă oarbă Cu Timpul, cu Lumea, Cu Tine, Si că... Vom învinge. Cu toții. Da, cu toții, cândva, ne vom afla perechea, Fericirea, iubirea și tot restul. Ce frumos! Ce cinic! Dar dacă iubirea nu există? Sau dacă există Se află întrupată În cea mai feroce fiară Ce-a zămislit-o vreodată Iadul? Dar dacă iubirea E arma preferată a Răului Cu care ne distruge Îmbătându-ne-n iluzii mai efemere Decât clipa? Pești mușcând nada sclipitoare Ne-alegem cu NADA (în gât)... Murim sufocați, Credem ca am înțeles ceva, Plângem, cu interiorul - cel mai frumos Ca exteriorul - sfârtecat Și Iadul ne culege râzând. Te iubesc, nu mă iubești; Mă iubești, nu știu de tine. Iadul așteaptă, ne așteaptă, Să iubim, sfârtecați să murim. Dar zâmbim. Te iubesc! " EtienneNoir, 27 Iulie 2007
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate