agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-01 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Pe rădăcini vechi, dormeam un somn noduros. Pe crengi, frații mei își zvântau pletele lungi. Vântul încetase. Apoi, deodată, a început o părăsire uriașă.
1 O pasăre de lemn a trecut de pe copac pe tabla caselor copacul aștepta o pasăre de tablă pentru mine toate erau perfect conjugate dar eram pasărea de lemn și de tablă care ședea pe un scaun și se uita pe fereastră (Îmbrățișează-mă, soarele meu ud. Toiagul ochilor s-a rătăcit. Cel ce doarme le împrumută pomilor varul inocenței noastre. În sobă, cuvintele trosnesc ușor.) 2 Visam peisaje acustice dealuri sonore piramide cu muzică piane abia înfrunzite visam ritmul diurn al pământului ghitare energice baterii și toate și apeși pe-o clapă cu efect sigur și ochiul dansează atingi o coardă bine cunoscută și piciorul râde și se bucură (Trecând prin seve, o, sora mea necruțătoare. Cu flori nemișcate. Până când munții mei s-au urnit. Afară, soarele îmi ocrotea comorile de bălegar.) 3 Stăteam la spatele meu și visam să mă bucur ca piciorul meu căutam cuvinte hexagonale la limita de sârmă a liniștei căutam culori lungi îmi era foame de culori lungi visam mănuși și ghete de sunete violete și casele sunau și norii foșneau și eu oxigenam în gând nenumărate turme de oi și le fardam pentru marea transhumanță de primăvară apoi după munca aceasta istovitoare treceam în fața mea și-mi ștergeam sudoarea de pe frunte 4 Noaptea cocoșii aveau creste de țipăt răsuflarea lumii îmi aburea geamul și eu îl ștergeam cu un prosop curat du-te careva de vezi câinele ăsta apoi o femeie foarte frumoasă îmi dădea lapte poate avea foarte multe lămpi nu mai știu vorbeam încet să nu-i sfâșii cămașa ea îmi dădea lapte și pâine și pornea desculță pe drum spre est spre vest spre surd spre mort 5 Apoi fluviul frenetic și prietenii mei înotând adormiți (Noi ne iubeam ca pomii, la umbra unor sprâncene stufoase. Ca trecătorii, în fum. Lămpile noastre erau pline de fructe. Mă culegeam din tine. Te odihneai pe banca tăcerilor mele.) 6 Seara când reintram în cubul meu vroiam să mă bucur și lucrurile fumegau în contururi incerte cerbul vecinului tropăia în bucătărie dar cei doi bătrâni cu un ou la ureche ascultau tăcerea intactă a gălbenușului și clipeau ritmic după tic-tacul ceasornicului 7 (Departe, vedeam cum îți arde țipătul. Din loc în loc, unde nisipul contura obrazul unei umezeli ucise, rămâneai vizibilă. Podar al acestor treceri, noaptea lega capetele drumului.) Apoi imensa ecloziune și printre atâtea lucruri deosebit de grave pe urechile mele de piatră se așezau fluturi 1958
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate