Soarele, noaptea în chip de lună
pășește lin pe voalul nopții
ca lacrimi pe obraji mă adună
resuscitarea sorții

mie-mi slugă fidelă singurătatea
și-mi tau limba pentru un suflet
uns pe hârtie cu cerneala
stors dintr-un buchet

pe mine mama m-a crescut poet
am pupat din sfârcuri lacrimi
al unui zeu profet

dar pe Dumnezeu voi să-l întrebați
crucea lui Lisus de-l meritați