Cântul tău mă-nvăluie
În tăcere și tot ce-ți
Cer e o mângâiere.

Tu sirenă, eu pământean,
Tu apă, eu pământ,
Tu zare, eu nisip,
Tu frumos, eu tăcut.

Cântul tău mă-mbată
Și nu voi să mă trezesc,
Din beția ta cea dulce.

Tu, regină a mării,
Ești mai pură decât apa
Și mai curată decât
Aerul respirat de mine.