Dacă perna unde gândul nopți-ntregi ți l-am vegheat
Mi-a păstrat mireasma vie și trecutul sfârtecat
O mai ții lângă fereastră unde stelele-au venit
Ca să-ți despletească părul, aș fi cel mai fericit.

Nu mai știu dacă oglinda mă arată-așa cum sunt
Și-n cetatea ei de sticlă sunt doar umbra unui sfânt,
Pe ce trepte urc la tine și-n ce zare te-ai ascuns
Când revoltător de sincer ai cerut și ai pătruns?

Spune-mi, prin nemărginirea dintre tâmple mai e loc
Să mă-ntorc pentru o clipă să-mi răscumpăr din noroc
Și-n genunchi să-ți cer iertare c-ai făcut din viața mea
O corabie pe valuri navigând spre umbra ta.


Spune-mi daca-n a ta cale ai ajuns cumva la mine
Si mi-ai pus pe frunte mana cu trecute mangaieri,
Cine nepasarea lumii, intr-un suflet o mai tine,
Cand oglinda ce ma-arata imi vorbeste prin taceri.