Străin pribeag... Îmi este frate drumul,
Unde mă poartă încă n-am habar,
Strivesc sub pași iubiri cu gust amar,
Sedus de flori ce și-au pierdut parfumul.

Străin mă simt acum de toți și toate
Și parcă nicăieri nu-mi este locul,
Neîmplinesc iubiri sfidând norocul,
Dorindu-mi iar și iar ce nu se poate.

Străbat orașe ce nu sunt pe hartă
Și-n urmă regrete și vise rămân,
Cerșesc iubire din poartă în poartă,

Tristețea prin dulci amăgiri mi-o amân,
Oricât m-aș minți, oglinda-mi arată,
Un om mult prea singur, prea mic, prea bătrân.