agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-05 | |
Dumnezeu îmi ceruse apă să bea!
Îmi pare însă că, de fapt, În sufletu-I cererea Altceva are. L-am întâlnit pentru prima oară Lângă fântână. Sta obosit. Atunci mi-a vorbit. Purta bască. Era comunist. Voia egalitate. Deși recunoscuse, demult, Că precum aude judecă Și zicea că judecata Lui E dreaptă, deoarece Face voia Tatălui Care l-a trimis. Nu L-am crezut. Mi-a cerut apă să bea, ca și cum apa Era cel mai de preț lucru din viața mea. Cred că voia să mă înfieze. De nevastă sigur nu mă dorea. Mi-a povestit despre mine. L-am ascultat. Știam oarecum că ar fi putut scoate apă Dezintoxicată de gânduri compromise Din fântâna fără memorie Săpată de un strămoș Plin de glorie. Nu l-am crezut. Apoi mi-a vorbit despre cărțile din care nu am citit. Avea dreptate din ce auzisem și din ce credeam. Păream privindu-ne păsări căzând în neant Cuvântul Lui în gând îmi părea nesfârșit. Dar tot nu înțelegeam de ce mai m-a întrebat Cum întrebarea lui era un motiv de uitat În sufletul meu pe care îl cunoștea Mai bine decât inima mea? Mult mai târziu, peste o mie sau două de ani, Am înțeles că mulți veneau la fântână În miezul zilei să caute apa cea bună Și așteptau, Domnul să le ceară ceva, Ca și mie oarecând din inima Sa.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate