agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-07 | |
Treceam pe lângă ușa sufletului tău
Și am simțit nevoia să intru în vreun fel. Am bătut mai întâi încet, încercând Să nu trezesc vecinii, care parcă dormitau Și ei Și nici Cerberul de la intrare, care cu Capul în piept, moțăia cu gândul, pesemne Că nu prea avea ce păzi. Dar nu mi-a răspuns nimeni. Apoi am bătut mai tare, încercând să atrag Atenția sufletului tău ignorant Care nu dorea să mă bage în seamă Să-l fac să tresară din letargie și Să-mi facă și mie loc să intru Că, poate, au mai rămas niscaiva Locuri libere, să mă așez și eu Măcar la strapontină Dar nici acum nu mi-a răspuns nimeni Zile și nopți la rând am tot încercat Să te întorc cu fața către mine Să mă vezi și să mă auzi cum stau Încrâncenat, cu ochii ațintiți către Gaura cheii, să prind măcar o urmă de mișcare În spatele ușii sufletului tău. Dar liniștea era, întotdeauna, apăsătoare. Și pentru că nici gardul nu am reușit Să-l sar Mi-am luat inima în dinți M-am transformat într-o coală de hârtie Pe care am scris, apăsat, un “Te iubesc” Și m-am aruncat pe sub ușă. Cât va dura, oare, până o să mă vezi ? Și-mi mai este teamă să nu te prind Într-o zi proastă, când Plictisită, ai putea să mă ridici de jos Să citești și să mă arunci La gunoi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate