Tristețea este tot un fel de fericire
Doar că e întoarsă pe dos, ca o haină
Pe care ai scos-o de pe tine
La repezeală, și ai tras și mânecile.
Lacrimile sunt un fel de râs
Dar pe invers și el, pentru că și
Râsul e inversul țipătului de
Durere care, privit în oglindă, ar putea fi
Un hohot nestăpânit.
Și așa mai departe, nici nu mai
Știi bine de care parte te afli
Pentru că toate se amestecă în
Capul tău și privite din
Perspectiva timpului, se amestecă
Una cu cealaltă, scoțând la iveală
O indecizie în impresia pe care să o ai
Când te gândești
Cum ai trăit.