agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-08
|
Pe-un drum obscur, de lume ocolit,
De îngerii malefici bântuit, Pe unde Idolonul numit Noapte, Pe-un negru tron, domnește peste toate, Ajuns-am, îndurând destule, Din ultima, palida Thule, Dintr-un tărâm sălbatic ce zace sublim, Dincolo de Spațiu, de Timp și Destin. Văi fără fund și valuri nesfârșite, Prăpăstii, codri, peșteri tăinuite, Cu forme ce nu le poți distinge, Sub roua ce pe ele se prelinge; Munți care se prăvălesc etern În mări fără de niciun țărm; Mări tălăzuind agitate, Spre ceruri de foc avântate; Lacuri ce infinit își poartă Solitara lor apă, solitară și moartă, Tăcuta lor apă, tăcută,-nghețată, Cu zăpada crinilor pe ea aplecată. Prin lacuri ce astfel își poartă Solitara lor apă, solitară și moartă, Trista lor apă, tristă,-nghețată, Cu zăpada crinilor pe ea aplecată, Prin munți, pe lângă râuri curgând, Murmurând pururi, lin murmurând, Prin sure păduri, prin mocirle Unde trăiesc broaște, șopârle, Prin lacuri și bălți întunecate Unde locuiesc Gulzii, departe, În orice loc mai diabolic, În orice colț mai melancolic, Acolo călătorul înspăimântat e De Amintirile Trecutului necurmate – Forme mortuare care încep să suspine de dor Când trec pe lângă un călător, Forme de prieteni în alb înveșmântate, Agonizând în cer sau în pământ îngropate. Pentru inima ale cărei dureri sunt legiune, Aceasta e o liniștită regiune, Pentru sufletul ce prin umbre a apucat-o Aceasta, oh, aceasta e un Eldorado! Dar călătorul ce trece prin ea Nu poate, nu îndrăznește-a o vedea! Tainele-i nu sunt nicicând descoperite Privirilor umane obosite; Așa a vrut regele ei, ce-a interzis Să se ridice pleoapa de pe ochiul închis; Și astfel, tristul suflet ce pe-aici se abate O vede doar prin sticle-ntunecate. Pe-un drum obscur, de lume ocolit, De îngerii malefici bântuit, Pe unde Idolonul numit Noapte, Pe-un negru tron, domnește peste toate, Veneam spre casă, cu amintiri destule, Din ultima, palida Thule.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate