S-a întâmplat să plec și nu regret nimic,
oamenii sunt clipele unui alt viitor,
eu am o treaptă pentru mai târziu să ridic
zidul dintre mine și cel care-a fost călător.

Cât adevăr sau minciună există în imagini?
e un răspuns, perdea între noapte și zori,
știu doar atât că privirea rămasă în pagini
între cuvinte strecoară miresme de flori.

O singură prăpastie-ntre stele a fost de-ajuns
să lase noaptea-ndoliată pe crengile pomilor
și-n cuvintele mele dureros a pătruns
neîncrederea că visele-s date trecătorilor.

Buzele mi-au sângerat, crispate, tremurând,
lângă mine clipele s-au oprit întrebându-mă
în ce parte se scurge timpul și până când
pot să rămână liniștite, privindu-mă?