agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-09 | |
Nastenka asculta cu ochii mari.
N-a izbucnit în râsul său copilăresc și nestăpânit așa cum ar fi crezut el. Poate și-a dat seama că o iubește, și tace. Nici el nu-i spune nimic despre asta. Îi vorbește despre singurătatea lui de până acum, despre cum poate iubi el oamenii de pe stradă, căutând în pașii fiecăruia și-n priviri, o poveste. Noaptea îi învăluie ca o eșarfă de mătase albă pe o bancă, unde poți sta vorbind ore în șir, cu emoție în glas și atingeri de mâini tremurând, numai dacă ești tânăr. E curat sunetul nopții, la fel ca vocea fetei când el îi strange mâna și o roagă să-i spună despre ea. “Să fii bun, să faci ce te rog și să nu te îndrăgostești de mine” El îi jură cu suflet trist, ca, mai apoi, ea să-i povestescă naivă despre o iubire tăinuită până acum, despre scrisorile pe care le trimite și, la care, nu primește răspuns. El o adora și o ura totodată, căuta în ea femeia, știind a iubi mai întâi copilul ce se contura în făptura ei minunată. Nastenka (el nu s-ar fi săturat niciodată să-i spună pe nume) îl iubea în felul ei copilăresc, după cum îi săruta el fruntea și-i vorbea sfătuitor despre iubire. Au trecut câteva nopți așa, iubind-o cu tristețe și înțelepciune, iubind-o nebunește și azi, pentru cât era de frumoasă în seara aceea, când a primit răspuns la scrisori. …ultima lor seară.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate