agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-10 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Cu inimile albe învăluite-n lună
Și cerul prin vitralii ca o plantă de apă, Cu liniștea mărită cu-o tremurare-n strună. Când un clavir deșiră mărgelele pe clape. Pereții devin păsări atunci între cristaluri Cu oboseli căzute, ca nuferii, -n mătăsuri, Cu urmele-n nisipuri de-amurguri și de valuri, Cu-acea suavă tihnă ce n-ai putea s-o măsuri, Obrazul tău alături de-al meu, ca două glastre Din care respirația e floarea luminată, Și sângele târăște căderile de astre Prin vinele ducând spre inimă rămășițele zilei. Prin iubirea mea în iarna ca un drumeț fluid Când lunecă o barcă de sticlă în legumă, Prin iubirea mea în toamna ca un țipăt suit Din generoasa vrană până-n stelara spumă, Prin iubirea mea în vară sau în primăvară, Ca un foc de popas la subțioara colinei, Când somnul se trage înăuntru ca o scară De mătase, și numai noi rămânem pe balconul cântecului. Ascultă, o lumină bolborosește-n plită, Buchetele de lebezi în cupele zăpezii, Din marmora iubirii știu vocea ta cioplită Știu tâmpla aplecată pe umărul amiezii, Vom luneca pe-alee ca o zi încă nehotărâtă Cu porțile în aburi prin parcul din memorie Figura la fereastra unui fulger târâtă Tristețea ca o brumă pe-amurgul din podgorie, Dar în artere planează bufnița de mâine, Ca-n curțile cu păsări umbra unui erete, Un schelet se mărește în liniște, în pâine, Arbori ating lumina nesiguri pe-un perete. Știu; un început de toamnă cu-o potolită bură, Degetul mai încearcă trecutul zvon pe coarde Și o cenușă îneacă descântecul pe gură Mâinile se-ncleștează pe nevăzute torte, Păduri halucinate ca herghelii-n crepuscul, Și țevile de sânge în cântec se vor sparge Poteca prin tufișuri e-n respirație fluxul, Și-i inim-albatrosul răpus între catarge. Dar pe brațul tău ziua suie ca o mânușă Și frumusețea-ț cântă prin viorile de ghețuri, Ca un dulău minunea-ncolăcită-n ușă Trecutul ce se-așează cu noi odată-n jilțuri, Sunt cheile de păstrăvi ce-au descuiat pârâul Privirea ca un ivăr peste auroră, Cu berzele deodată e-n migrațiune grâul, E cântecul de sare ce-i spintecă o proră. Amândoi plutim peste lucruri ca o deplasare de aer Și frumusețea ta e-aceeași în torentele fierbinți ca și în trâmbițele frigului, Cu-o atingere dai viață plantelor, animalelor, Și-n cursa unui țipăt se prinde vulpea albastră a tăcerii. E umbra revenită în dimineață, în seară Obrazul care-nchide, harbuz, o prospețime, E depărtarea, vie deodată pe ghitară, E beteala visului prelungită în trezie. Sunt peisagii-n haite urmându-ne ca lupii Sticlind înspre conacuri pupilele din struguri Profilul, verighetă, găsit în fundul cupii, În brazdele din inimi cuvintele ca pluguri. Ești tu în cartea-nchisă, în cartea viitoare, În sunetul ce încă n-a poposit pe buză, În apusul ca un cerb târât prin vânătoare, În panglicele toamnei trecute prin meduză. Ești tu în perindarea de anotimpi, de roade, În tulburări de marte, în chiot de septembre, Pe violoncelul serii când șoaptele sunt coarde Și-o amintire urcă luceafăr din tenebre: În oglinzi, cu plute Ducând copaci de tăcere, Prin zvonurile multe, Acord, urechea te cere În cutele luminii Rămase ca o culoare, În vitrina colinei Cu ceasornicele de soare Cu plopii-n legănare În viziunea frustă Trecând prin calendare Și prin belșug lăcustă, Pe degete cenușă Din tot ce furăm noi Prin tril lucind în gușă Defunctele ploi. Vor mai musti podgorii Sângele, năpustit, troică, Și-n anotimp cocorii Vor aui ca-n scoică. Slovele în răsfrângeri Vor mai păstra păunii, Se vor smuci în plângeri Lacătele furtunii, Iradiere, spumă, Pe ugerul de fulger, Vis îmbibat în humă, Mireasmă dreaptă-n luger, Marmora prelungită Prin somn de nemișcare, Zăpada adâncită În zbor, purificare, Fii fermecata buclă A păsării în oră Pe umărul meu culcă Tâmpla de auroră, Prin lacrima potecii Privire în vibrație Și prin poem în vecii Vecilor, incantație. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate