talpa se înfige adânc
în pedală,
înjunghiind-o cu disperarea
din ochii unui om
ce dă noroc
cu moartea.
roțile scârțâie
cu tonalitatea unui cvartet
de viori fără portativ,
semnându-și frâna
cu patru cozi tuciurii
de cometă.
șoseaua expiră parfumul
cauciucului ars,
răsărit ca o lalea neagră
în urma automobilului,
lăsând-ul să îmbălsămeze
ceasul cu povestea unei tragedi.
plopul strânge din dinți
oprindu-ți avântul,
apoi îți pipăie cu frunzele
tâmpla mânjită
de carmin
și oftează.

luna tremură
din spatele păturii de nori
ce-și descarcă electric doliul
ca o fanfară menită
să-ți țină de urât
pe ultimul drum,
stelele aprind câte un chibrit
și-și dau foc
călăuzindu-te ca un far
aflat la ani lumină,
iar tu îți continui somnul purpuriu
întinsă cu fruntea pe volan
în timp ce
dumnezeu veghează lasciv
cu mâna în pantaloni,
zicând un simplu
buuun.