orașul nu cunoaște anotimpuri,
El e doar o piatră bine tranșată
printre noi.
Și noi, noi curgem prin canale, ne scurgem ori ne ascundem.
Cîte unul, cîte doi...

Tramvaiele vor merge spre depou,
spre seară vom tăcea, iubindu-ne sau nu.
Unde ne vor duce nu ne va fi rău,
așa că să vorbim. Începe tu.