Încerc să mă retrag la mine-n gând,
În lumea asta totul e trist și ocupat,
Poate-am greșit cerând sinceritatea peste rând
La cei ce i-am iubit cu-adevărat.
Sunt un nebun sosit din alte sfere,
Cu fulgii multor ierni uitați în păr,
Nostalgic trup înconjurat de clipe efemere
Împreunând în noapte crâmpeie de-adevăr.

Cu mine vor s-aștepte furtuni să se răzbune
Pe tremurul de frunze și păsări ce-au sosit,
Să torn peste pădure când soarele apune
Regretul că de mâine sunt singurul rănit.
Nu pun un preț pe umbre, pe ochii nevăzuți,
Stau singur între tâmple și uneori oftând,
Din noaptea viitoare se-aud necunoscuți
Când dau culoare clipei ce trece fremătând.