agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-15 | |
vreau să scriu acum
un cântec ce-n mormânt să îmi răsune, vreau să-mi instruiesc ecoul ca să știe ce să-mi spuie, vreau versuri pătimașe pe cripta-mi rece să se-așterne, vreau rime minunate pe cavou să îmi danseze, să-mi cânte trandafirii în tandem cu restu' lumii, vreau cei mai minunați artiști din lumea toată să-mi stea la căpătâi să-mi cânte în veci și pururi cântul ce voiesc acum a scrie, vreau mii de prunci în fașă tonul sa îl dea vreau toți bătrânii lumii tobele să-mi bată, vreau fetele să-mi joace pe sicriu-mi melodios, mai vreau din ceruri să coboare, harpe-naripate și să crească din pământ cobzarii de demult, mai vreau și alte versuri ce omu' nu le știe vreau versuri minunate ce doar oceanu' are și rogu-l eu acum în valuri să-mi trimită mii de versuri ude, vreau sunete în cântec ce doar pământu' scoate și-n cutremurele toate el v-acompaniază, vreau note domolite din râuri prăvălite, vreau strofe arsuzitoare din inima-mi trântită-n pieptu-mi-mpietrit... vreau să scot din mine tot ce am mai bun și pe foaie să aștern gândurile toate ca apoi părinții mei cu dalta-n criptă să le pună, doresc ca să vă dau la toți pe astă lume chinul ce mă pune a scrie in orice seară eu veci nu am cerut ce-n mână stă și tace eu niciodată nu am vrut din degete să mișc versuri compunând... dar nu mai are rost ce ascuns în mine a fost vă las în testament tot ce n-am avut, și voi va trebui cântul să-mi cântați mă-ndepărtez prea tare de primu' vers scris și nu mai știu de tre' la el ca să revin sau să vă spun din nou ce chinuri stau în mine m-am plâns de când mă știu ce rost mai are acum de-ți pasă un pic au chiar deloc că ochii ce-ți citesc vaietu-mi cel mare nu se mai desprind și-mi beau cuvintele ce greu pe foaie le aștern, să nu cumva să cazi beat fiind de mine să revii apoi din nou plânsul să mi-l vezi n-am vrut ca să mă plâng de fel sau de nefel dar nu am de ales căci eu atunci când scriu mă fură și nu știu ce spirit mă-ngână, și prin mâna mea îmi dă cuvinte ce plutesc în cosmosul uman și vrea să vă descriu tocmai inumanul, dar cum să vă descriu uman sau inuman când nici măcar nu știu ce-i una sau ce-i alta ? îs două chestii vechi de când lumea și pământul și-n cap se bat mereu de mii de ani încoace. și cântul l-am lăsat repaos el a luat și nu mă mai opresc din scrisu-mi jalnic ce-l ofer beției voastre dragi nu-s eu cel ce vă-mbată e cel nebun și hoț ce trupul mi-l cam joacă e mâna lui aici că eu nu mai cunosc ce versuri vă aștern pe foaia cea din față, nu știu ce nume are și nici nu cred că-mi pasă că de multe ori în spate el mă înjunghiase, și cred că scrie acum că-n oda mea cerească nu va fi cântat, și știe că-n momentu' când cerneala mi-o muri o să și dispară și cum călimara mea duhul și-l va da în câteva secunde și prietenul bolnav are să dispară, vă salută și vă spune să îi dați cerneală dar eu știu mai bine și îl las să moară s-aud acuma tare din mormântul meu, ce voce milenară pe gât imnul mi-l scoate, porniți voi cu fanfara să plutesc în duhuri să fiu cel mai frumos în note-ntruchipat, dă-i cobzare tare dă-i cu jalea-n vale să se audă în toată țara că eu nu voi mai fi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate