Sclava stă marin
umerii durerilor tale trosnesc
sufletul chingilor tale
scrâșnește- aburi dospesc.

Molcom ceas de ploaie mică
ploaie absentă
jarul înverzit pe harpia peltică
toate-n neguri se ridică
o umoare permanentă

stropi de boare pe mașini
a sculpta creieri în soare
pe elanul tău marin.

stindard se mișcă, vânt îl acordă
pian ce tresare urcând cu miere
în perete deșart
se resoarbe
membre pulsând

prin taverne stinghere