agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-16 | |
Am obosit puțin aseară
M-am tot plimbat pe afară Atât îmi mai rămase doară O luptă cu o grea povară Am străbătut prin gânduri multe Străine ce mi-au poposit în minte Jilav mi-e somnul năpădit de căutări Altoit de atâtea mirări Supărarea-mi bate iar pe umăr Nopțile nu le mai număr Mă obișnuii de tânăr A putea să le îndur Stau pe vremea trecătoare Și mă mir de a mea uitare Am să țin speranța-n brațe Unde am strâns ceva povate Privesc în mintea amețită Ce se crede mult iubită Hârjonesc un pui de gând Din răbdare o gură bând Amețit de vântul rece Ce nu vrea ca să mai plece Mai iau o gură de răbdare O fi o vreme care doare E totuși trecătoare Și atât am zis c`a fost fost atunci Un mic joc jucat de prunci Atât am zis că tre s` aștept Și apoi să strig cu pumnu-n piept Când am crezut că e de ajuns Când linistitu-m-am de plâns A început din nou să bată Vântul tristeții scrijelind în piatră Și era o piatră trecătoare Ce trece pe la fiecare Era momeala vieții călătoare Ce dăinuiește o clipă apoi moare Am gândul îmbibat în patimi Ce umple cupa doar cu lacrimi Am mintea îngrămădită de trecuturi Înmărmurită de necunoscuturi A vieții îmbătătoare clipe Ce curg în ochii îmbibați în sticle Au amăgit în treacăt mintea trează Și acum se depărtează și nechează Am adormit urmașii așteptați I-am învelit cu umbra nepăsării Mă depărtai de-ai mei urmași Și mă odihnii în ceasul așteptării Am devenit un tot ca celași Ce are timp de cheltuială Recunoscui un tânăr fără pași Rănit de resentimente și îndoială Au ce-am fost ieri și am început Ce sunt azi de abătut Ce am fost și am devenit Ce voi fi la asfințit Mai iau o gură de răbdare Din sticla plină de uitare Mai iau o gură mai cu sete Doar gândurile să se îmbete Să iau o pauză liniștită Cum mi-am dorit în acea clipă Să admir din oboseala minții amețită Colina fericirii ce-mi fuse sortită
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate