Nestrânse în petice de ceață
Curg furioare de tăceri
În revărsări efemere.
.............................................
Stăm pietre în hotarul apusului
Fără cer, neauzind
Ramurile crescute clipelor
De vânt veștejit.

Mi-ai răsărit venin
În petale de priviri,
Încrustând apusul
În surâsuri de migdal,
Umbrite de crinul efemer.
Ti-am răsărit stea
La poalele buzelor,
Înmugurind nispul
În petale de vânt.

Ne-am avut hotarele
În fărâme de noapte,
Pierzându-ne între
Două răsărituri.
............................................
Pictată în muguri de noapte
Răsari primăveri din mâini de alb.