Galinei Benislavskaia: a făcut întocmai
(și la timp) cele mai jos istorisite, din
dragoste pentru Serghei Esenin


Când amor nu mai e,
ne rămâne sub cer
o Promenade des Anglais,
un Hotel Anglettere.

Unii mor când vor ei,
ceilalți nu-și cunosc ora;
pentru blondul Serghei
moare nu Isadora.

(Să juri, azi, nu-ți mai cer,
pe-o eșarfă, un șal
de un bleu deleter, -
de un roșu prea pal!)

În decembrie, -n trei,
zi înscrisă cu dalta,
pentru blondul Serghei
sinucide-se alta.

*

După ce a fumat
un pachet de țigări
sub un cer afumat
ca al negrelor gări,
mai stângace la tir
decât Gărzile Albe,
într-un alb cimitir
moscovit(printre albe
mușuroaie și flori
ca de sorcovă, falșe,
tresărind în fiori
de vânt alb, "i tak dalșe"),
ea și-a tras prin rever
(lângă unul din dâmburi)
șase mici sâmburi
de revolver...

...Dreapta, nesigură
(fier și mătase!):
pentru o singură
inimă, șase:

pentru o singură inimă,
șase.

*

Eu, să juri, n-am să-ți cer,
pe-un pachet de țigări
"Mozaic", sub un cer
ca al negrelor gări!

Unii mor când vor ei,
alții, când bate ora;
câțiva mor ca Serghei,
ceilalți, ca Isadora.

Nu mi-i gându`la ei.
Ci la Ea. (Mă asculți?)
Unii mor când vor ei.
Ceilalți, nu. -Cei mai mulți.