agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-16 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
S-au stins într-un aflux de sânge bujorii roșii, iar albii crini
Și-au anunțat de la o vreme și ei palorile lunare; Cu o mireasmă, cu o umbră, ori prin fantastice lumini. Apropiata agonie și-o preveștește fiecare. Culorile ca un incendiu, în clipa ultimului ceas, S-aprind - căci ceasul cel din urmă oricum e o apoteoză; Mai darnic își răstoarnă crinul parfumul ce i-a mai rămas Pe fundul urnei, și, când moare, mai roză se preface-o roză. Gherghina singură, spre toamnă, când sunt grădinele pustii, Nu-mprăștie nici o mireasmă, ci rece și nepăsătoare, Când stă să-i vie și ei ceasul înfricoșatei agonii, Și-nalță tot mai sus, în aer, zâmbind, marmoreana-i floare. Ca și cum n-ar fi fost născută cu celelalte pe pământ, Fără palori și fără umbre, ci tot mai dreaptă în lumină, Ea luptă mândră pân' la urmă și se coboară în mormânt, Purtând cununa ei de aur pe frunte, sus, ca o regină.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate