Sunt singur și încăperea-i tristă-n prag de seară,
Răsar doar jumătate umbrele pe zid,
Câteva raze de lumină rece mă-nfioară
Când ruginite uși spre tine se închid.
Nu pot să dorm, să scriu, e un sfârșit
Pe care porumbei răniți cu aripi sângerânde
În trecerea spre amintiri au poposit
Și-n lacrima, ce dincolo de pleoapă se ascunde.

Îmi este frig și teamă dacă clipa moare
Și-alunecă-ntre două gânduri răvășite
Ca o iubire-n doliu prin asfințit de soare
Și curcubee vechi, de mult nerăsărite.
Se-ntunecă și plouă mult, necontrolat,
Discut banalități cu chipul din oglindă,
O altă noapte rece din care sunt plecat
Încearcă din tăcere, încet să se desprindă.