Coboară și-nvăluie-n ceață
raze plăpânde de soare,
e rece și-n dimineață
liniștea se-mprăștie-n zare.

Pădurea-i plină de lacrimi
ce acoperă ușor întinsul,
lacrimi de frunze cu patimi
cad și-nvăluie cuprinsul.

Plâng copacii-n tăcere
după roua caldă de vară,
ce-i încărca-n zori cu putere
și erau frumosi până-n seara.

Plânge-n hohot pădurea
c-au plecat păsarile toate
și-i pustie acum natura
că s-au dus departe, departe...