Frâng clipa-n două și-o-mpart
la visele ce vor să vină,
o pasăre cu ciocu-a spart
un colț de zare spre lumină.
Mi-a plâns în palme de trecut
și jumătatea mea de clipă
i-am dat-o visului pierdut
ce-l poartă veșnic sub aripă.

Am lăsat timpul mai sărac
răpind destinele-mpreună,
pe gene umbre se desfac
Plecând cu nopțile de mână.
Dintre amurguri am desprins
cărarea viselor spre stele
și-aievea-ți rătăcesc prin suflet,
tu, stea din lacrimile mele.