Mă dor cireșii
Mă dor teii
Si incheieturile mâinilor.
Am ascultat azi noapte
Cum le umpleau cu șoapte zeii
Anesteziindu-le inimile.
Si mi-au imprimat
în culoarea timpului
precisă,
o albastră petală,
și un poem
ne plimbam pe strada noastră
și răsuceam un vers
tern…
mă zvarcoleam intens
pe sub castanii visurilor
și nu mai credeam
ca o să vii
mă răscoleam
pe sub anotimpul
inimilor
și nu te mai credeam
în stare
să iubești.