Aprinde-mi tihna serii-mpovorată
și lasă-mi geana aspră să-mi coboare,
căci dulce este dragostea curată
și fiere deznădejdea care doare.

Slăbește-mi brațul timorat de gânduri
și cale fă-mi în apele măiastre,
aruncă-mă bucăți și rânduri, rânduri,
sau prinde-mi sufletul ucis în glastre.

Cuprinde-mă în vis cu stele parfumate
și noapte dă-mi în dansul cenușiu,
căci trupu-mi scald în astrele uitate
și dorul greu pe cerul argintiu.

Ascultă-mă, e tot ce vreau a cere
e vorba grea și nu o pot rosti
tu pentru mine ești mai mult decât avere
și poate mult mai mult decât îmi pot dori.