Când șuieră vântul afară,
Din tot ce-a fost ieri, nu este și azi,
Iar visele noastre, iubito,
Se pierd în mirosul de brazi.
Pustiul se simte un pic mai aproape,
Un pas dacă fac, l-am găsit,
Dar gândul să plang fără tine
Pe marginea lui m-a oprit.

Mi-e greu să-nțeleg că vreodată
Vom fi ce dorim să rămânem acum,
Icoane cu fața spre stele
Uitate la margini de drum.
Netrebnică soartă ne-apasă, iubito
Pe umerii ninși de poveri
Și tulbure rămâne ninsoarea
Prin anii pierduți într-o clipă de ieri.

Și totuși se-nclină văzduhul,
Pământul suspină prin noi prima oară,
Tu, ține-mi privirea pe gene,
Iar pleoapele spre sâni le coboară.
Mă leagă de tine cu noaptea ce vine,
Păstrează-mă-n gând, așa cum mă știi,
Se-ntâmplă, iubito, s-adorm fără tine,
Când șuieră vântul și toate-s târzii.