ce mai faci? mă întrebi
uite
mi-a rămas un capăt de dragoste
trag din ea ca dintr-o țigară jilavă.

de la al doilea fum s-a pornit ceasul migrației păsărilor
zilnic mi se spune despre un cuib părăsit
compensatoriu renunț la cafea și la oameni
la vorbe și zahăr.

nu știu cum e la voi dar aici
timpul s-a zdrențuit înspre margini
dacă te apleci poți vedea
toată împărăția piticilor. poți auzi
burghiile lor sfredelind un cer cânepiu.

uneori mă mir că există
anotimpurile cele trei dimensiuni ale spațiului
tinerețea și moartea
alteori geamul ăsta mi se pare o păstaie uscată
din care e vremea să ies
o vamă unde se cere doar un formular tipizat
declarația pe fericiri ilicite
atunci strâng amintirile ploilor și le ard rând pe rând
ca pe niște chibrituri.

în rest
toate bune
de dimineață mi-au adus lacăt nou
și-o brichetă cu gaz.