Noaptea cea albă cu vise de-o vrei,
ia aripi de-albine și de libelulă
și strânge-le bine și fă o tinctură
și praf de stele
amestecă-n ele.
Picură-ti zâmbete și gânduri senine,
trage și ceva noapte pe tine,
rotește în treacăt o pânză-argintie
toarsă de-un păianjen cu multă mândrie
și fluturii calzi,
omidele verzi,
și melcii manjiti,
sau lilieci adormiti,
presară în oala de pământ pictată.
Cleștarul de-ai prins aruncă-l deodată
și gustă un pic din amestecul magic..
și roagă-te iarăși ca Ene s-apară
și pune momeala în undita goală
arunc-o în balta plină de somn,
și stai la pândă, pană acel Domn
cu fes atârnat și barba de-un cot
prinde momeala și-o trage domol,
în Lumea cu somnul cel mai ușor
în Lumea Noptii și a Viselor...
Noapte bună!