Culege-mi un buchet de maci
Să-i presez peste rana
Și sângele să mi se transforme
În opiu.

Petalele sângerii vor cadența
Până vor fi străpunse
De spinii privirii
tale
Iar brațele mele se vor prinde
De mijlocu-ți
de ceară
Până te vor topi
În mine.

Începe să plouă.
Din cer nu curge apă
Doar morfina
Macului din rănile mele.

Ploaia va amorți suflarea
Omenească.
numele de pe cruce
Se vor târî până pe pământ
Iar din ele va crește mohor negru
Până la parastasul
de șapte ani.