Dintr-un tablou decolorat,
inert și-autumnal,
o duci cu lumea ei cu tot
spre-un roșu cardinal.

Nechibzuit o risipești
într-un ocean de umbre
și din abis o reașezi
cenușă-n versuri sumbre.

Mocnit îți ard și indecis
și neîmperecheate,
în urna unui vechi poem
albastre, dulci păcate.