precum desfrânatele de pe străzile Vechiului Babilon
fata îmbrăcată în mov
hoinărește prin gândurile mele.
uneori ținăndu-se de mână cu un plop rânit de ploaie.
pași lor se preschimbă în cuvinte
cuvintele în păsări uriașe
cu roți dințate în loc de aripi
purtând în ciocuri povara frunzei de măslin.

câteodată pași lor se preschimbă și în tăcere
iar tăcerea în păianjeni uriași
care țes pe cer legământul curcubeielor de rouă
atunci păsările se războiesc cu păianjenii
iar fată îmbrăcată în mov
la braț cu plopul rânit de ploaie
pe sub războiul ceresc
se duc până la stejarii lui Mamre
dincolo de care începe moartea.

o moarte liniștită ca visul unui prunc nelumit.