Din pomul fericirii
Am ars pe foc doar flori
Tribut dezamăgirii
Și lipsei de fiori
Și-n jarul ăsta groaznic
Mă perpelesc prăjit
Ajuns la dracu-n praznic
Departe surghiunit
Încerc să-l sting cu lacrimi
Dar cum să reușesc
Când iarăși prins în patimi
Din nou stiu că iubesc?
Perpetua schimbare
A sufletului meu
Mă-ndeamnă la visare
Și joc pe jar mereu
Căldura sufletească
Arzând în trupul meu
Continuă să topească
Sufletul meu la greu
Și obosit de chinul
Ce-mi arde-n măruntaie
Urmez acum destinul
Lăsat să zacă-n ploaie
De-o fi să am norocul
Să fiu și eu iubit
În pom îmi e sorocul
ÃŽn pomul ieri ciuntit!