Tristele cuvinte s-au dus,
au rămas doar amintirile prăfuite
de amprenta timpului scurs în neant.
Azi poate ca și ieri voi zăbovi
în preajma cuvintelor încrucișate,
voi pierde noțiunea timpului până
la apusul zilei în plasa Lunii grăbite.
Mâine ca și azi voi auzi repetându-se
tic-tac-ul vremelnic ce anunță
venirea altor zile încărcate cu surprize,
bucurii sau poate pline de amar.
Descumpănit stau în mijlocul acestei plase,
fără a avea puterea de a sări și a ieși
din cercul acesta care se va rupe la apusul
anilor horopsiți de rugina timpului trecut.