Pe-acasă,
în insula albă,
plouă din nou:
căpșuni nesăbuite,
pahare de topaz,
turtă dulce și ceai,
catifea,
poezie...
O boare ca de miercuri!

Pe loc le-a alungat
un demon cu gheruțe
și gingășii de mâță –
feliile de zîmbet
în noi s-au scufundat.

fotoliul roșu – rece,
coridele – apuse,
cântecul – luat de ape,
sărutul –înghețat.

Ploua, plouau în mine
și-n noi atatea lacrimi,
cum n-am avut cuvinte
ori șoapte de legat.

Prin ușa-ntredeschisă
m-am strecurat afară.

Insațiabilă, tristețea m-a urmat.