agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-28 | |
Doamne, cum pot să stăvilesc furtuna?
Mi-s aripile frânte, înfipte-n stâlpi de gard; De e să mor acum..., îmi e totuna, Deja covor de frunze îmi ține azi de cald. Ascuns în stelele căzute, Mustind de ploi sub pașii apăsați, Mă-neacă clipele de mult trecute Sub nouă ceruri negre și nori întunecați. Dar Doamne..., spune-mi! Cum pot să stăvilesc furtuna Când ceața ne cuprinde-atât de-adânc, Încât nici steaua Ta nu mai răzbate La căpătâi, sâ-mi lumineze pe mormânt? Copaci albiți de propria cenușă, Aprinși în depărtare pe post de lumânări, Veghează agonia lumii care, Se-acoperă de-a-ntregul cu fumul lor din zări. Fântânile secate de apă, de sânge, de sudoare, Acum sunt galerii de șobolani Din alte orizonturi și lumi și zile trecătoare Cu dragoste... împărtșită doar pe bani. Of..., Doamne! E mult prea frig fugit din case Și vântul suflă-n inimi a pustiu... Zdrobindu-mi trupul, golind de carne, oase, Timpul, călăul, rânjește, Spunând... că este prea târziu. Doamne..., Tu spune cum să stăvilesc furtuna..., Zăpada ne va fi acoperit din nou curând Lințoliu rece se-așterne-n dimineți într-una Și lumea, ca naiva, se bucură de ea râzând.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate