agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-29 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
O! Adesea când pândeam stelele, și aurora
Ca obrazul iubit al mării își anunța apropierea, Gândul la bărbații, la femeile fără iubire, fără curaj, Mă întrista. Și alergam spre ei ca un orb prin ierburile-nalte ale nopții sale. Nu eram atunci speranța care făcea să bată inima săracului Înaintând încetișor pe străzile unui oraș necunoscut? Și amintirea Sației îndepărtate care însoțește pe aventurierul fără noroc? Și vântul sărat care șoptește la urechea pescarului obosit: "Pescuitul va fi bun". Soarele nu vorbește oare oamenilor? Coacăzele În iunie. Și în septembrie strugurele, piersicile. Dar în aprilie Acea bunătate gingașă ca o rădăcină încă fragedă Care unește spiritul oamenilor. Și fața întoarsă spre iubire. Înaintare prin lumină. Viață răsucită, neliniștită În pântecele femeii părăsite. O! Purtătoare de miracole Copilul urcă în tine, ca o maree, spre soare. Dar spaima îți oprește suflarea. Și strângi fructul tău ca un țipăt. Spre voi merg. Gurilor voastre întristate Vreau să redau bucuria. Oare nu iubirea Bunătatea obsedează visele noastre? Oare nu cuvântul prietenos Lumina primăverii vor reparinde umilul vostru surâs? (traducere de Sașa Pană)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate