Toarce Toamna grânele
Și își umple poalele.
Își anină bob de viță
La urechi și pe altiță.
Coase salbă grea de fructe,
Stropi de ploaie-și pune-n frunte,
Și la mijloc – brâu mănos,
Să ne fie cu folos!
Iar în plete – busuioc,
Să ne fie cu noroc!

Þese Toamna covor moale
Din frunziș și din petale.
Vântu-i mătură cărarea,
Norii îi brăzdează zarea.
Pe câmpii își cerne ceața,
Cu brumă-și pudrează fața,
Iar pe genele-i zglobii,
Strânge perle argintii.
Și, în mantia-i de-aramă,
Pleacă-n goană, mândra toamnă!