Am să spun zilelor
Că toată risipa asta
Nu are rost
Am să spun norilor
Ca toată ploaia asta…
Nu mai are nici un rost
Și am să mai spun
Inimilor, dar tuturor inimilor
De pe toată planeta asta
Că toată risipa de iubire
Din jurul nostru
Are un rost
Are un țel
Are un veac interior al ei
Are un sunet
Și mai are….
Ceva nebănuit de demult uitat
Mai are din când în când…
Așa… câte ceva
De iubit.